Eram mica si singurul lucru pe care il iubeam era acea papusa Barbie de care nu ma puteam desparti.

Era cu mine peste tot ,ei ii povesteam totul crezand ca ea ma intelege,toata iubirea mea io daruiam ei,papusi mele.Dar acum totul e diferit papusa mea Barbie a ramas in trecut acum iubesc o persoana,si din partea lui astept  iubire cea ce nu asteptam de la o papusa.

Papusa aceea nu ma dezamagea,nu ma respingea asa cum face el,dar ea nu ma intriga nu ma inspira .

Ea era ca o marioneta pentru mine,dar el reprezinta mult mai mult.

Impreuna cu ea ascultam povestile mamei despre iubire,cu zane si smei,cu iubiri supreme si lumi fara dezamagiri,si credeam ca asa este  in realitate,eram incantata de cata iubire poate avea un om in el.

Dar acum am aflat ca erau doar imaginati pecare  lumea le gandea si le punea pe o foaie fara a avea habar de ce vorbesc.

Papusa ma protejat de despartiri,de respingeri dra nu ma lasat sa o iubesc o persoana m.a atras prin frumusetea ei .

Ma facut sa am imaginati supreme,dar timpul a trecut si mi.am dat seama ca nu eram pregatita sa pornesc la drum cu ea,cu papusa perfecta Barbie,dar cu el pot sa  pornesc la drum?

El ma va invata cum e viata,cum sunt oameni,cum e realitatea?